Răsuflarea Neclintirii. Un chip de animal
Încremeneşte în faţa albăstrimii,
a sfinţeniei sale.
Straşnică-i tăcerea în piatră.
Masca unei păsări noptatice. Suave
acorduri întreite
Se pierd într-unul. Elai! Fata ta
Se pleacă mută peste apa albăstrie.
O, voi tăcute oglinzi ale adevărului!
La tâmpla solitarului, de fildeş,
Se arată reflexul îngerului căzut.
