John Keats - Dragostea modernă

Ce-i dragostea? Păpuşă dichisită,
S-o mângâie şi s-o răsfeţe lenea;
Urzeală de încurcături divine,
Încât neghiobii tineri toţi se cred
Divini prin dragoste; si-aşa se scurge
O vară,-n căscături şi nebunie;
Curând ajunge-al domnişoarei piaptăn
O diademă toată numai perle,
Iar bietele ciubote Welington
A lui Romeo fină-ncălţăminte.
Atunci la 7 bis sta Cleopatra
Şi sta Antonius pe Brunswich Square.
Neghiobilor!... Înalte patimi dacă
Au încălzit odată lumea; dacă
Regine şi Soldaţi s-au zbuciumat
Să cucerească inimi - zău, nu văd
De ce asemeni zbuciumări s-ar naşte
Mai multe, mai de rând ca buruiana!
Neghiobilor!... Ci întregiţi-mi iară
Topită perla grea a Cleopatrei
Şi zice-voi că toţi puteţi iubi
În ciuda pălăriilor de castor.


Trad: Aurel Covaci