Dante Alighieri - Divina Comedie (fragment)

Eu cred într-unul Dumnezeu pe lume,
  ce-i  unul,veșnic și iubind rotește
  întregul cer în neclintitu-i nume.
Credința mea temeiuri își găsește
  și-n probe materiale ori spirituale,
  dar și-n cuvîntul ce din cer grăiește
prin Moise,prin profeți,prin osanale,
  prin Evanghelii și prin voi ce-ați scris
  cînd v-a sfințit credința vrerii sale.
Și cred în trei făpturi ce-n Paradis
  sînt una-n fapt și întreite atare,
  că se-mpreună-n "sînt" și-n" este" am zis.
De-această-n cer dumnezeiască stare
  de care spun ,în multe locuri,tată.
  Scripturile mă-ncredințară-aoare.
Mi-e crezul Început și totodată
  scînteia care-n pară se preface
  și arde-n mine ca o stea curată.

(Paradisul,Cîntul XXIV)
Fecioară, Maică-a Domnului și fiică,
  soroc nestrămutat al vrerii sfinte
  ce mai presus de ființe te ridică,
tu ești aceea ce umana ginte
  ai înălțat-o  astfel, că Ziditorul
  nu se sfii în lut să se-nveșminte;
în pîntecele tău se-aprinse dorul
  sub raza cui crescut-a  mîndra floare
  ce raiului i-mpodobește -ogorul.
Tu faclă ești de milă și-ndurare
  aci-ntre noi ,iar pe pămînt fîntînă
  de doruri și nădejdi izbăvitoare.
Atari puteri ți-s date-n cer ,stăpînă,
  că cine harul nu ți-l cere ție
  cu frânte-aripi  se prăbușe-n țărînă;
căci mila ta n-ajuntă-n vrăjmășie
  că doar celor care-o cer ; și nerugată
  adeseori într-ajutor se-mbie.
În tine-i sad milostivirea toată ,
  în tine-i măreția și putința
  și tot ce-n om bun și curat s-arată.
Acesta-aici, ce și-a purtat ființa
  prin iad, pe munte-n sus și rînd pe rînd
  văzut-a și osînda, și căința,
smerit te roagă-n inimă  și-n gînd
  să-i dai puteri ca spre Cerescul Tată
  să-nalțe tainic ochiul lui plăpînd.
Iar eu, ce pentru văzu-mi niciodată
  n-am ars ca pentru-al lui, mă rog de tine,
  cerșind să-mi fie ruga-ndestulată ,
să spulberi tu, cu rugile-ți senine,
  tenebrele ce-i sînt prin lut veșminte,
  e pur să guste din supremul Bine.


  (Paradisul,Cintul XXXIII)
  În românește de Eta Boeriu