Franz Kafka - Rece şi apăsător

Rece şi grea e ziua de azi.
Norii sunt stane de piatră.
Vântul e rouă biciuită.
Oamenii încremenesc.
Sub paşi sună metale
Din pietrele de mină
Iar ochii privesc
Spre lacuri albe, departe.
.
În vechiul orăşel se înalţă
Căsuţe luminate de Crăciun,
Gemurile lor colorate privesc
Spre pieţe mici, viscolite.
Prin scuarul luminat de lună
Trece un om neauzit prin zăpadă,
Umbra lui mare e purtată
De vânt spre înalt, peste case.
.
Trec oameni pe poduri întunecate
Pe lângă sfinţi
Cu palide luminiţe.
.
Norii trec pe cerul cenuşiu
Pe lângă biserici
Cu turnuri amurgind.
Cineva, sprijinit de balustrada zidită
Priveşte în apa înserării
Cu mâinile pe pietre străvechi.

traducerea Dan Dănilă