Franz Kafka - Sub soarele înserării

Sub soarele înserării
şedem cu umerii aplecaţi
pe bănci, la iarbă verde.
Cu braţele atârnate,
cu ochii clipind de tristeţe.
.
Iar oamenii trec în hainele lor
se plimbă clătinându-se pe pietriş
sub cerul acesta mare
care de pe colinele din zare
se desfăşoară peste munţii îndepărtaţi.

traducerea Dan Dănilă