Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Odisseas Elytis - Cartea semnelor


Legea care sunt – nu mă va subordona.
Un trup gol este unica prelungire a liniei de înţelegere care ne uneşte cu misterul.
Să faci o săritură mai repede din înjosire.
Infinitul există pentru noi, precum limba pentru surdomuţi.
(The infinite exists for us as the tongue for a deaf-mute.)
Nu s-a născut încă Magellanul unui trandafir.
Tiranul este vulgarizatorul minunilor.
(The terrorist is a boor of miracles.)
Vidul există atâta vreme cât nu cazi în el.
(The "void" exists so long as you don't fall into it.)
Mare greşită – nu există.
Dacă ceva tulbură menta sălbatică este câinele păzitor al sfinţeniei tale.
Din gândul tău se încheagă soarele în rodie şi se delectează.
Ani de lumină în ceruri – ani de înţelepciune în calcar.
Atâta socoteală dacă arată cumva şi stângăcie – uite-l pe Dumnezeu!
Nu are călcâie – perfecţiunea.
Când auzi bătaia vântului însemană că seninul e bântuit de vârcolaci.
Prin firea ei întunecimea trebuie să fie şi tăinuitoare.
Adevărul îl fabrică omul aşa cum fabrică şi minciuna.
(One makes the truth exactly as one makes the lie.)
Doamne! cât albastru cheltuieşti ca să nu te vedem.
(My God, what blue you spend for us not to see you!)
Dă-ţi osteneala să îndrumi perfecţia tehnică spre starea ei naturală.
Şi pe dos se poate purta fantezia şi încă la toate măsurile ei.
(Imagination is worn both inside out and in all sizes.)
Mănâncă progresul cu coaja şi cu sâmburi cu tot.
(Eat progress both its rinds and pits.)
Din păcate şi pământul se învârte pe cheltuiala noastră.
(Unfortunately even the Earth turns at our expense.)
La împărţeala proastă totdeauna păgubeşte Dumnezeu.
Luminează-te cumva şi în orice fel, apoi stinge-te iar – cu generozitate.
Tot pescuind vine şi marea.
Undeva, între Marţi şi Miercuri, trebuie că a rătăcit şi ziua ta cea adevărată.
Are un mijloc şi capătul – capătului.
Copii şi nepoţii renegării sunt tot bastarzi.
(Children and grandchildren of denial are all of them bastards.)
Ceea ce îţi reproşează rândunelele este primăvara pe care n-ai adus-o.
Durerea ne înfrumuseţează fiindcâ îi semănăm.
(Sorrow gets pretty because we look like her.)
În satele limbii mele Durerea se numeşte Strălucitoarea.
(In the village of my language Sadness is called Radiant Lady.)
Risipeşte timpul de pomană dacă vrei să-ţi mai rămână ceva demnitate.
(Give your time for free if you want some dignity left.)
Este bigamie să iubeşti şi să visezi.
Dacă nu-ţi vei propti un picior afara de pământ, niciodată nu vei putea sta pe el.
Odată ajunse la o limpezime matematică, superstiţiile ne-ar ajuta
să înţelegem structura cea mai adâncă a lumii.
(Superstition brought to a mathematical clarity would help us perceive the deeper structure of the world.)
E lipsa de buna creştere să faci morţii bezele.
(It is impolite to kiss the hand of Death.)
Adânc, în străfundurile Mielului, războiul continuă.
(Far off in the farthest depths of the Lamb the war goes on.)
Când nenorocirea rentează, să o consideri târfă.
Va trebui să creăm anticorpi şi pentru Răspundere.
(We must create antibodies even for Responsibility.)
Când auzi cuvântul „ordine”, miroase a carne de om.
O legislaţie în întregime inutila pentru Autorităţi, ar fi o adevărată salvare. (Legislation completely useless to the Authorities would be true salvation.)
Când viaţa se luptă, morţii surâd în infern.
Din Dumnezeu se trage omul precum rechinul din sânge.
Cine poate să mai fortifice singurătatea are încă oameni înlăuntrul lui.
Dacă trebuie să mori – mori, dar caută să fii primul cocoş în Infern.