Anna Ahmatova - O viaţă simplă, străvezie, cu lumină...

O viaţă simplă, străvezie, cu lumină
Voioasă şi senină, cic-ar fi ...
Acolo-ndrăgostiţii, la sfârşit de zi,
Pălăvrăgesc la gard şi doar câte-o albină
Le-ascultă gânguritul de copii.

Iar noi trăim solemn, cu gravitate,
Ne întâlnim precum am săvârşi un rit,
Şi-oricare vorbă, când i se abate,
Ne-o curma iute vântul cel smintit.

Dar n-am schimba pentru nimic în lume
Oraşul vechi, de slavă şi căderi,
Cu albe nopţi şi ape fără spume,
Grădinile cu umbră şi tăceri,
Şi-al Muzei glas, aproape, când îl ceri.