Am umblat pe multe drumuri
şi-am deschis multe cărări,
mi-am tras barca-n zeci de porturi
şi-am vâslit pe zeci de mări.
Şi-n tot locu-am văzut oameni
pribegind cu ochii goi,
îngâmfaţi şi melancolici,
bântuiţi ca de strigoi.
Şi-am văzut pedanţi cu fracuri,
ce gândesc în sinea lor
că ştiu tot, fiindcă nu gustă
din vinul tavernelor.
Lume rea, lume meschină,
unde-ajung, locul l-împut...
Pretutindeni văzui oameni
ce la joc s-au întrecut,
dar şi treaba le-a fost treabă,
de muncă nu s-au ascuns.
Când ajung în alte locuri,
nu-ntreabă unde-au ajuns.
Când colindă, merg călare
pe spinare de măgar.
Mereuţ se duc, n-au grabă-n
nicio zi din calendar.
Când au vin, cu drag beu vinul,
iar când nu, doar apă beu.
Oameni buni, care-şi fac traiul
cum i-ndeamnă Dumnezeu.
Şi-ntr-o zi ca alte-o mie
merg de se culcă sub glie.
(1907)
traducere de Paul Abucean
