Mai ca undele oceanului
şi mai ca norii înaltelor vânturi,
curge mulţimea.
Mai ca focul între uscăciuni,
lunecă luminoase, fluturânde, vălurite
vestminte,
val după val,
cu falduri, şireturi şi vârfuri clătinate
de împestriţate turbane.
Încotro se îndreaptă aceşti paşi grăbiţi, Bhai?
Spre ce tâlnire? spre ce chemare?
spre care locuri? spre care ţel?
Iar noi, Bhai, ce păream a sta pe loc,
oare nu vom fi fiind şi noi în mişcare,
în tumult, în grabă şi fugă, Bhai,
necunoscând motivul, nici menirea,
tot mai departe,
precum apa, precum norul, precum focul?
Cine ne-aşteaptă, Bhai,
cine ne-o da alinare, cine ne-o da adăpost,
cine ne-o trece pe noi orbii,
pe noi năucii şi rătăciţii,
prin zidul timpului?
(1961),
traducere de Paul Abucean
