Jannis Varveris - Să-i vizităm pe poeţi în viaţă

"Să-i vizităm pe poeţi în viaţă
când se întâmplă să stăm în acelaşi oraş
să-i vedem când şi când
deoarece cum trăim liniştiţi
convinşi că trăiesc şi ei-chiar uitaţi-
soseşte brusc vestea lor.

Poeţii buni ne pleacă-ntr-o zi
nu că mor
de infarct sau de cancer
că le-ncolţesc în colţul genelor
flori năpraznice.

Deschid scrisuri vechi la început
merg pe urmă la oculist
întreabă pe grădinari, pe botanişti
ştiinţa ridică mâinile sus
cuvinte speriate şi imprecise
trecători şi vecini îşi fac cruce.

Aşa încet se restrîng poeţii
se retrag în casa lor
ascultând discuri vechi
scriind puţin tot mai puţin
lucruri mici.

Între timp la strâmtoare
florile rele prind să se uşte
şi să cadă
şi poeţii nu mai ies
nici până la chioşcul de alături pentru ţigări.
Se povârnesc numai lângă vatră
cerând răspuns de la foc
care întotdeauna aruncă la sfârşit o flacără
şi aceasta se încârligă
întâi pe frunzele uscate
apoi pe uscatele ramuri
în tot corpul
şi atunci casa străluceşte
luceşte locul
doar pentru o clipă
Şi incineraţi."


Traducere de Aurel Rău