Mâinile-i de evreu, mâini translucide,
Taie-n penumbră şlefuind cristale,
Şi seara moare-n jur, şi te ucide,
Serile serilor le sunt egale.
Mâinile lui şi spaţiul de hiacint
Pălind între ghetou, sunt o părere
Pentru senina, calma lui tăcere
Care-şi visează clarul labirint.
Nu-l tulbură nici gloria, oglindă
Visată de oglinzi, şi suferindă,
Nici fetele iubind sfios, nici ele.
Abandonând metafora şi mitul,
Taie cristalul, unul: infinitul,
Hartă a Celui risipit în stele.
