Vasilisk GNEDOV - Avangarda GULAGULUI (Leo Butnaru)

Vasilisk GNEDOV (1890-1978)
Vasilisk (Vasili) Gnedov se trage de pe meleagurile Donului.
Absolvi o şcoală tehnică din Rostov, după care, în 1912,
vine la Petersburg în ideea de „a modifica literatura”. Îl
diviniza pe Igor Severeanin, însă egofuturismul său l-a apropiat de Ivan
Ignatev (1892–1914), care i-a scris o prefaţă la „ciudatul” său poemciclu
„Moartea artei”, în care menţiona: „Cu Nimic, Vasilisk Gnedov
vorbeşte un întreg Ce...” În 1913 îi apare volumul de versuri „Dulciuri
pentru sentimente”. Doi ani se află în tranşeele primului război mondial.
După revoluţie, editează volumul „Vremenik–4” cu versurile lui V.
Hlebnikov, colaborează la „Gazeta futuriştilor”, publicată de V.
Maiakovski, D. Burliuk şi V. Kamenski. În 1921 pleacă din Moscova,
angajându-se în calitatea de inginer la o întreprindere industrială. În
1936 este arestat, după care se află în GULAG circa 20 de ani. După
eliberare (mijlocul anilor ’50), îşi reia activitatea literară, ţinând şi un
jurnal în versuri.

* * *

Linia de tunet-detunet a spaţiului
Pe spinări de elani bocanci
Iscălitu-s-a cu un fulger în cer
Voievodul Vasilisk-trup-siniliu.

Shakespeare şi Byron domneau împreună
Peste 80 de mii de cuvinte –
Genialul Poet al Viitorului
Vasilisk Gnedov în fiece minut
Stăpâneşte 80000000001 de cuvinte pătrate.
(1913)

* * *

Lacrimvit varurdii nrunyga demo –
Cailaruşi zâmbete subsuorite,

Da tsaceţi odata necuraţenii rugtî –
Cu ochii copsii poalele creierului,
Cu animalele ulinşkat beţi gaga
Prin soare plescăie piciorul meu.

* * *

Coboară de pe povârniş cârja jumătăţii
Tâmplare galbenul săriturilor învârtej,
De coadă se-afundă jocului cimitirul
Dulăii cărunteţii se zbat tâmplele

Hormonai la ardezie cleştele mâncând
Şi munţi mâinile ridicare văzând.

Aripioara părinte durerea pietricelelor –
Pâratura curcubeului ochii,
Scotesisi a degetului oţelit
Pe mare va sări în mâneci
Poamele străjii nu doare
Călăresc pe dâmbocuri aspre.

CUC
Cuc!
Eu.
Dar spurcaciul, mica dropie unde e?
Cuiburile de prepeliţă sau umflat,
Puii au gură-ngălbenit pădurea...
Cuc!
Eu.
Spurcacii îndropiseră amarăhnirea –
Pădurea-mpalida albtrunchiul...
Cucuia cucul:
Cuc!
Din lemn de mesteacăn – suc –
Cuc cu el – Guc!
Dar unde-i dropia-spurcaciul?

POEMUL ÎNCEPUTULUI
(alb)
Întunericul naşte stele,
Stelele linişte nasc.
Luna se naşte în basme,
Basmele – tandreţea iubirii.
......
Am rupt firul şi reparăm năvodul...
Lega-vom firul, precum
Vântul alb leagă pletele noastre!
(1913)

* * *

Cam câte alice pentru nas de căciulă s-ar cădea
Mănâncă moarte şi inima încearc-o gust-o

Iată şi muntele iată şi grindul teşit
Odată cu saliva prin gură se strecură bocancul scofâlcit

Şvah! Şvah! se loviră norii de cerul pleoştit

* * *

Fără a cunoaşte ostenire
Ci doar de oţel având ştire
Ţepele ciupercilor ne crescură între dinţi
Rugineau etajate punţi
Muntele pisicile la picioare
Şi dumbravă-n mare încrengare
Încăpăţânat în câmpie
La fluierătura noastră
A ceţurilor drahmă
Barca zdrăngăni
Păsăruica pică

* * *

Privirea ta strălucea ca o bicicletă adevărată.

MOARTEA ARTEI
Cincisprezece (15) poeme

Poemul 1. STONGA
Polineşte – Cenuşărie Sufletu’.

Poemul 2. Căpros
Bulcighi Căproasă – Liliaca. Scrâmy. Soarelui.

Poemul 3. Fluierga
Rupturită – Simplizicere... Nhi – Păstorsunet,

Poemul 4. Dulăul Munţi
Înnegrului – Fluiertrai. Răsiertaţii.

Poemul 5. Fărăvest(e)
Înţelege-voi – înţelege-voi – luaţi Sufletul.

Poemul 6. ROBMÂŢ
Som! – a – vi – ca. Somca! – a – vil – do.

Poemul 7. Smoalgă
Creţeni – Expirată Morală.

Poemul 8. GROHLIT
Argintat Fir – Cobiliţând. Sprâncene.

Poemul 9. Bubar Durerea
Buba. Bubu. Buba.

Poemul 10. IATĂ
Lângăfărămargini.


Poemul 11. CÂNTEC
U –

Poemul 12. SE MÂINEŞTE
Frăţiorul MEu are 8 ani. – Petruşa.

Poemul 13
Batjoc.

Poemul 14
Iu

Poemul sfârşitului (15)
(1913)


AVANGARDA – JERTFA GULAGULUI
Antologie din creaţia poeţilor întemniţaţi sau morţi în stalinism
Antologie, traducere, prefaţă şi note de Leo BUTNARU