George Gordon Byron - Ah, nu vreau vin în ţară sclavă !

Voi beţi vin bun de Samos iar
Fecioarele dansează-n umbră,
Au negri ochi de negru jar,
Dar mă cuprinde jalea sumbră
C-or creşte la frumoşii sâni
Alţi sclavi pentru cumpliţi stăpâni!

Pe marmuri sus, la Sunium,
Duceţi-mă, să plâng cu valul,
Ca lebăda să plâng acum,
Ce moare părăsindu-şi malul!
Ah, nu vreau vin în ţară sclavă,
Vărsaţi-mi cupa, că-i otravă!

O, insule greceşti în care
A cântat Sapho arzând de dor
Şi Delos se-nălţa din mare
Şi Febus cel strălucitor,
Pieriră-n beznă vremi ferice,
Doar Febus mai e domn pe-aice!

Pe munte stam, pe Marathon,
El privea valul mării amar
Şi am zis visând pe al lui tron
Că liberi am putea fi iar,
Că stând pe-al perşilor mormânt
Nu pot să cred că rob eu sînt!

Un rege sta pe înalta stâncă
Privind spre Salamina, în care
Corăbii multe se aflau încă
Şi neamuri roabe…Unde-s oare?
În zori mii vase numărase
Şi seara unul nu-i rămase.

Oh, unde-s? Unde-i scumpa-mi ţară?
Eroic imn pe ţărmul mut
Nu mai aud, fu scris să-i piară
Eroii falnici din trecut!
Au lira ei va să rămână
Doar în netrebnica mea mână?

O, sfântă glorie ancestrală,
Chiar de-ntre robi trăiesc, în mine
Trezeşte a ta trecută fală
O patriotică ruşine!
Durerea doar poeţii-şi cântă
Şi lacrimi pentru tine zvântă!

Să plângem noi trecutul doar?
Doar să roşim? În sânge bunii
S-au prăpădit…O, Spartă, iar
Spartani eroi arată-i lumii
Şi din trei sute, trei renaşte,
Nou Termopile spre a cunoaşte !

Pământ, poţi tace? Morţii tac?
Dar nu…Ca un torent, departe,
Toţi morţii strigă:”-La atac
Pornim dacă-ntr-un viu mai arde
Neînfricarea vitejiei!”…
Dar viii-s morţi pe faţa gliei…

Dansaţi spartan dans. Unde însă
Falanga Spartei s-a fost dus?
De ce la joc stă lumea strânsă?
De ce cu săbii bravii nu-s?
Au zeii v-au lăsat înscrise
Ca robi să fiţi lipsiţi de vise?

Sunt amintiri care s-au şters,
Vrem vinul ce-l făcu divin
Pe Anacreon cu dulce vers
Care a slujit nu un străin,
Căci de tiran fu Polycrate
El grec a fost întâi de toate!

Şi cât a fost el de tiran,
Brav libertatea apărat-a,
Ca Miltiade. Cu alean,
Aşa tirani ar mai vrea gloata,
Că lanţurile lor, se ştie,
Erau din zale de mândrie!

Muze din Teos şi din Scio,
Cântând eroi şi-ndrăgostiţi,
Al vostru plai v-a spus adio
Şi prin străini azi rătăciţi!
În insulele fericite
Vi-s glasurile amuţite!…

traducerea de AUREL COVACI