Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Ștefan George - Stăpânul insulei


Pescarii povestesc că-n miazăzi
Pe-o insulă bogată-n mirodenii
Și pietre mândre ce-n nisip scânteie,
O pasăre trăia. ce stând pe maluri,
Cu ciocul ei rupea fâșii coroana
Tulpinelor înalte. Când ea aripi,
Boite parcă-n roș cu melci din Tyros
Le ridica zburând greoi pe-aproape:
Ar fi părut un nor întunecat.
În timpul zilei s-ar fi stins în codri,
Dar în amurg s-ar fi întors la țărmuri
În bolta rece și sărată-a mării
Vrăjitul glas nălțându-l pân delfinii,
Prietenii cântării, vin cu valul
Pe-o mare - aur de scântei și pene.
Așa ar fi trăit din vremi străbune,
Naufragiații doar ar fi zărit-o.
Căci prima dată când sosiră oameni
Cu albe pânze duse-n drum prielnic
Spre insulă, ea s-ar fi tras pe culme,
Să vadă tot meleagul ei cel drag,
Și-ar fi întins uriașele ei aripi,
Pierind pe veci cu cântec surd de jale.


 
trad. Ion Pillat