Muzică: respiraţie a statuilor, poate;
linişte a imaginilor. Tu limbă, unde
sfârşesc limbile, tu timp,
care stai perpendicular pe drumul inimilor pieritoare.
Sentimente pentru cine? O, tu, prefacere
a sentimentelor în ce?: în peisagiu auditiv.
Tu, străino: muzică. Tu, care
eşti crescută peste universul inimii noastre.
Ceea ce este cel mai lăuntric, ceea ce, depăşindu-ne,
năvăleşte afară, sfântă despărţire
când lăuntricul ne stă împrejur
ca depărtarea cea mai deprinsă, ca o altă
faţă a aerului.
curată,
uriaşă,
care nu mai poate fi locuită.
Din vol. Rainer Maria Rilke în versiunea inedită a lui Dinu Pillat
Exerciţii de supravieţuire, Editura Litera, 1993
