Dumnezeu vorbeşte fiecăruia numai înainte de a-l face, atunci se duce cu el tăcând în afară din noapte. Dar cuvintele, înainte ca fiecare să încapă, aceste noroase cuvinte, sunt:
Trimis afară de simţurile tale, du-te până la marginea dorului tău; dă-Mi vestmânt.
În dosul lucrurilor să creşti ca un foc, ca umbrele lor, întinse, să Mă acopere mereu întreg.
Lasă să ţi se întâmple orice: frumuseţe şi spaimă. Trebuie numai să mergi: nici un sentiment nu este cel mai îndepărtat. Nu te lăsa despărţit de Mine. Aproape este ţara pe care ei o numesc viaţa.