Şi n-ai cu-i să-ntinzi mâna Când sufletul vuieşte de furtuni. Dorinţe?... Nu-i zadarnic sa tot doreşti într-una? Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!
Să iubeşti?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost, Iar veşnic, greu e să găseşti iubire. Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost Şi totu-i mic, necaz şi fericire.
Ce-s patimile? Boala lor minunată trece Căci mintea nu le dă prea mult răgaz; Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece, Vezi că-i o glumă fără nici un haz.