Bunicul obişnuia să spună: “Viaţa este uimitor de scurtă”. Îmi năvăleşte acum în memorie şi de abia înţeleg, de exemplu, cum un tânăr se poate hotărî să călărească spre satul vecin fără a se teme deloc – neluând în seamă nenorocirile posibile – că durata unei vieţi obişnuite decurgând sub semnul norocului, nu ajunge nici pe departe pentru o asemenea călătorie.