Eu am murit pentru frumuseţe. Dar abia am fost în lut aşezată, Că un altul – mort pentru Adevăr – fu întins Într-o groapă alăturată. Încet m-a întrebat: “Pentru ce ai murit?” “Pentru Frumuseţe”, I-am zis eu. “Iar eu – pentru Adevăr. E tot una. Suntem fraţi”, mi-a răspuns vecinul meu. Şi-aşa, ca mirii care se-ntâlnesc noaptea, Am vorbit de la o groapă la alta, Până ce muşchiul ne-atinse buzele Şi-a năpădit numele noastre.