În jurul meu plutește un Demon zi de zi, Precum o siluetă de aer impalpabil, El îl respir, simțindu-l cum arde, spre-a-mi stârni Un dor pe cât de veșnic pe atâta de culpabil
Știind că-mi este duhul de artă iubitor El poate să ia forma unei frumoase dame Și inventând pretexte, precum un scamator, Vrea să-mi deprindă buza cu filtrele-i infame.
Și mă conduce astfel, uitat de Dumnezeu Răpus de oboseajă și răsuflând cu greu, Spre iadul din Plictisuri, ca o pustietate,
Pornind să îmi arate, pe când eu tremur tot, Veșminte terfelite, răni mari, însângerate, Și-ntreg cortegiul roșu-al Distrugerii de Tot.