Curvia și cu Moartea sunt fete iubitoare, Bogate-n sănătate, culante-n sărutat , Al căror păntec vergur, sub hanțele-i murdare, Nicicând nu leagă roade, oricât e de arat.
Poetului sinistru, ibovnic fără stare, Cu ură pe familii, cu trecere în iad, Mormîntul și bordelu-i arată, fiecare, Străin de remușcare,un căpătâi de pat.
Sicriul și alcovul, în blasfemii fecunde, Ne dăruiesc cu rîndul, ca bunele surori, Plăceri îngrozitoare și blestemați fiori.
Când mă îngropi, Curvie, în brațele-ți imunde? Spre a-ți sfida rivala, o Moarte, ce aștepți Să-ți pui cipreșii negri pe mirții ei infecți?