Ocheada ce ne-o face anume o galantă Ca raza albă-a lunii, cu farmecu-i buimac, Atunci când se oglindește alene într-un lac Și-și scaldă-n valuri line mândrețea nonșalantă,
Sau scuzii cei din urmă ce-i are un jucător, Ori gura libertină a zveltei Adeline, O muzică de noapte cu sunete caline, Ce, dând ecou durerii, ne umple de fior,
Nu prețuiesc atâta, butelie profundă, Cât tarile balsamuri ce burta ta fecundă Pentru poet le ține în tainițele ei.
Tu-i dăruiești speranță și viață și junie, Și-orgoliul, o comoară ce chiar și-n sărăcie Ne facem să ne credem egali cu niște zei.