Fiindcă eram un trist şi grav sfetnic, Înţelept întru toate şi înaintat în vârstă, Am părăsit această nebună lume şi mantia De gheaţă pe care o poartă moşnegii. Eram puternic, sau cel puţin aşa ziceau Tinerii ce-n joc mânuiau sabia; Dar am părăsit această nebună lume şi sunt vesel, Sunt vesel în alt fel, cum mi se potriveşte. M-am încolăcit de trunchiurile de frasin, Mi-am ascuns chipul în locul unde stejarul Îşi întinde asupră-mi frunzişul, departe de mine Am zvârlit jugul îndărătnicelor obiceiuri lumeşti Şi mi-am aflat soţie în liniştita scorbură De la Mar-nan-otha, Ce mai demult fusese lemn de corn.