Prinde-mă-n braţe, înger al meu, făcând din aripi norul ce nu trece; ai grijă de mintea ce contemplă mereu chipul Domnului, în râul ce ne petrece
în destinat abis. Ţie-Ţi mărturisesc c-atunci când mă-ntorc la casa părintească nu-i mai senină întâlnire omenească decât a contempla la toate ce iubesc.
Iată, înger al meu, cum viaţa mi-a scurtat trudita cursă-n care zi de zi mă tot neg, în ea nu poate-ncape sufletul chemat
de Dumnezeul său. De-ar fi ca moartea să-mi aleg pentru-a Te întâlni, unica ce-o accept resemnat e moartea pentru adevărul gol şi întreg.