Pablo Picasso - 22 martie 1926

fărâmă de pâine pusă atât de drăgălaș cu degetele ei
pe marginea cerului atât de albastru suspinând precum scoica
înlănțuită cântăreț din fluier bătând
din aripi la fiecare picătură înflorește primăvara agățându-i rochia fereastra care se umflă și umple
camera și o răpește fluturându-i în vânt părul lung

traducerea Irina Mavrodin