Jack Kerouac – haiku-uri

în dulapul meu de medicamente
musca iernii
a murit de bătrânețe

jaluzelele mele japoneze
sunt trase
citesc despre Etiopia

jaluzelele mele cristice
sunt trase
citesc despre Virgina

ascultând păsările cum cântă
pe voci diferite îmi pierd
perspectiva despre istorie

am mers în pădure
să meditez
a fost prea frig

sunt așa de furios
c-aș mușca
din vârful munților

urăsc extazul
acelui trandafir
acelui păros trandafir

păpușile galbene se înclină –
săraca femeie
e moartă

lună plină –
pin –
casă veche

lună plină în copaci
– peste drum
închisoarea

pentru un moment
luna
a purtat ochelari de scafandru

bând vin
– regina greciei
pe un timbru poștal

știi de ce mă cheamă Jack?
de ce?
uite de ce

biroul plin
de scrisori –
mintea mea e liniștită

viscol în suburbii
– poștașul
și poetul plimbându-se

după cutremur,
un copil plângând
în acea tăcere

o mașină vine dar
pisica știe
că nu e un șarpe

o pasăre ciugulind coceni
pe o coastă ierboasă de deal
proaspăt cosită

un mare gras fulg
de zăpadă
căzând singur singurel

un taur negru
și o pasăre albă
stând împreună pe țărm

un balon prins
în copac – apus
în grădina zoo din Parcul Central

ah păsările
la apus,
mama și tatăl meu

vocea criticilor
în holul teatrului –
o molie pe covor

„vântul e de-acord cu mine
nu soarele” –
sfoara de haine

luna
e o
lămâie oarbă

acele păsări stând
afară pe gard –
toate vor muri

cai de catifea
la licitația din vale –
femeie cântă

ei iată-mă
e 2 p.m. –
ce zi e?

copacul arată
ca un câine
lătrând la Paradis

rozalii
pe cartea sfântă
– genunchii îmi sunt reci

în gheața dimineții
pisicile
pășesc cu grijă

nicio telegramă azi
– doar mai multe frunze
căzute

castelul gandharvelor*
e plin de cupluri tinere
îmbătrânind

flori galbene de dimineță
– gândindu-se la
bețivii mexicului

scena națională
– soarele amiezii târzii
în acei copaci

amurg – băiat
lovind păpădiile
cu un băț

ț-ai adus omagiul
lunii,
iar ea s-a scufundat

apă într-o gaură
– iată
cerurile ude

aș vrea să fiu un cocoș
să-mi las sperma
pe trotuar strălucind!

lună de august – oh
am un buboi
pe o coapsă

beat ca un huhurez
trimit scrisori
prin furtună

toată ziulica purtând
o pălărie care nu era
pe capul meu

fete frumoase și tinere alergând
sus pe treptele bibliotecii
în fustele lor scurte

traversând stadionul de fotbal,
venind de la muncă,
singuraticul om de afaceri

inutil! inutil!
– ploaia grea
ajunge în mare

după duș,
printre trandafirii umeziți
pasărea aruncându-se în apă

micul vierme
se coboară de pe acoperiș
pe un fir confecționat de el

pocnește din deget
oprește lumea!
– plouă și mai tare

căderea nopții – prea întuneric
să citesc pagina,
prea frig

urmărindu-se,
pisicile mele se opresc
când tună

seară de primăvară –
cele două
surori de optsprezece ani

poștașul a întârziat
– geamul closetului
sclipește

stadion de baseball gol
– un prihor
țopăie de-a lungul băncii

noapte de primăvară –
o frunză căzând
de pe hornul meu

o mierlă – nu!
o mierlă albastră –creanga părului
încă se clatină

canapeaua mea deranjată
– vocea femeii
din camera de alături

tălpile pantofilor mei
sunt curate
de la colindatul prin ploaie

albină, de ce te
holbezi la mine?
nu sunt o floare!

hambarul, înnotând
în o mare
de frunze suflate de vânt

licurici dormind
pe această floare,
lumina ta-i aprinsă!

* gadharva e numele unor ființe distincte din hinduism și budism; de asemenea, este și termenul folosit pentru muzicienii pricepuți din muzica indiană clasică

Traducător Iulian Leonard

Jack Kerouac - Cum să meditezi

– luminile stinse –
cădere, mâinile strânse, în instantanee
euforie ca o doză de heroină sau morfină,
glanda din interiorul creierului meu eliberând
bunul veselul fluid (Sfântul Fluid) cum
eu mă prăbușesc și-mi strâng în brațe toate părțile corpului
într-o transă bruscă – Vindecându-mi
toate bolile – ștergând tot – nici
măcar fâșia unui „sper-ca-tu” sau un
Balon Trăsnit rămas înăuntru, doar mintea
goală, liniștită, fără gânduri. Când un gând
apare deodată de departe cu imaginea-i
mult discutată, râzi de el,
îl sperii, îl imiți, și
dispare, și gândirea nu vine niciodată – și
cu încântare îți dai seama pentru prima dată
„a gândi e la fel cu a nu gândi –
Așa că nu mai trebuie să
mai
gândesc”


 Traducere Alina Caramarin




How To Meditate - Poem by Jack Kerouac

-lights out-
fall, hands a-clasped, into instantaneous
ecstasy like a shot of heroin or morphine,
the gland inside of my brain discharging
the good glad fluid (Holy Fluid) as
i hap-down and hold all my body parts
down to a deadstop trance-Healing
all my sicknesses-erasing all-not
even the shred of a 'I-hope-you' or a
Loony Balloon left in it, but the mind
blank, serene, thoughtless. When a thought
comes a-springing from afar with its held-
forth figure of image, you spoof it out,
you spuff it off, you fake it, and
it fades, and thought never comes-and
with joy you realize for the first time
'thinking's just like not thinking-
So I don't have to think
any
more'

Jack Kerouac - Lumea pe care o vezi

Lumea pe care o vezi e doar un film în mintea ta.
Pietrele nu o văd.
Binecuvântează şi stai jos.
Uită şi iartă.
Fii întreaga zi blând cu toată lumea
şi vei realiza că eşti deja
în rai chiar în acest moment.
Asta e toată povestea.
Acesta este mesajul.
Nimeni nu-l înţelege,
nimeni nu ascultă, toţi aleargă
în jur ca nişte găini cu gâtul tăiat.
Eu voi încerca să te învăţ, dar va fi
în zadar; de-aceea
voi sfârşi într-o căsuţă
rugându-mă şi trăind
împăcat, cântând
lângă soba mea cu lemne
în timp ce fac clătite.


traducere de Petru Dimofte

Jack Kerouac - din romanul "Pe drum"

Peste încă o oră, valul alb se va strecura pe sub Golden Gate pentru a înfăşura în alb romanticul oraş şi un tânăr îşi va lua iubita de mână şi va urca pe o stradă albă cu o sticlă de Tokay în buzunar.

Atâta m-am învârtit că m-a cuprins un fel de ameţeală şi-am crezut că o să mă prăbuşesc ca într-un vis, direct în prăpastie. Ah, unde e fata pe care o iubesc? m-am gândit şi m-am uitat de jur împrejur, aşa cum mă uitasem şi în lumea cea mică de dedesubt. Şi-n faţa ochilor mei se află trupul uriaş al Americii mele; undeva, departe, sumbrul, nebunescul New York îşi înalţă norul de praf şi de abur brun. Estul are ceva brun şi sfânt, în timp ce California e albă ca rufele puse la uscat şi n-are minte. Cel puţin aşa gândeam atunci.