Locul se colorează dintr-o dată, purpuriu mat.
Restul trupului e palid.
Sidefiu ca o perlă.
Într-o scobitură din stâncă
Valurile-s aspirate iarăşi şi iarăşi,
Aven singuratic, osie a mării.
Doar cât o muscă,
Semnul dezastrului
Pe tăcute zidul străbate.
Sufletul se-ntunecă,
Marea se trage lin înapoi,
De doliu oglinzile se-ascund.
