Iubito, flori de mac au colorat pământul,
E roşie natura-n jurul lor şi este foc,
Se simte mai profund când fredonează vântul
Şi parcă mai plăcut e-al fluturilor joc.
Acum, apus și răsărit, acelaşi nume poartă,
E ca un vis feeric la tâmpla unei flori,
Iar ochii tăi îmi sunt cărarea către soartă
Ce sufletu-o străbate de mii și mii de ori.
E prea frumos, iubito, în câmpul plin cu maci,
Se simte-o armonie între suspin și dor
De parcă-ar creşte-n noi păduri fără copaci,
În timp ce prin poieni trec fluturii în zbor.
Şi te cuprind de mână şi te trăiesc în mine,
Vorbindu-ţi în neştire de macii ce-nfloresc,
E singura dovada că totul va fi bine,
Când te culeg din vis și tot în el te cresc.
(trad. din limba engleză de Elena Ciobanu)
