Tasos Livaditis - Durerea

De ce imensa durere umană
te ridică deasupra propriului eu,
până la halucinaţie şi nebunie şi profeţie
şi destin, ba încă mai sus, până la dreptate…
Şi eşti doldora de amintiri şi fapte şi vedenii, martor
al valurilor generaţiilor
venind dinspre adâncul timpului
şi spălând veşnic întreaga lume.
Şi se umflă degetele
ca un pântec gata să nască.
Şi atunci înţelegi durerile infinitului
la durerile pântecului lumii
şi durerile pământului care naşte o cenuşă.
Şi toate durerile veşniciei, ca să se nască, într-o zi,
un cântec.

Trad: Sorina Munteanu

Tasos Livaditis - Drapetsona (localitate saraca la periferia Pireului)

Cu chiu şi vai făcută, sînge cu mortar,
cuie călite-n chin şi plîns amar.
Dar de la lucru seara cînd noi doi veneam,
ne sărutam şi vise făuream.

Chiar dacă vîntul o bătea,
limanul dragostei era şi cuib de rîndunea.
Ah, casa noastră-avea un sufleţel şi ea.

Ia pirostriile, cimbrul şi iile,
la Drapetsóna noi nu mai putem trăi,
ia tot ce poţi lua şi, hai, steluţa mea,
chiar şi săraci noi doi vom supravieţui.

Un pat şi-un leagăn de copil într-un ungher,
prin streaşină vedeam stelele-n cer
şi fiecare uşă era un suspin,
ferestrele – văzduhul cel senin.

Dar cînd apoi sara venea
şi strada, plină de copii voioşi, se-nsufleţea
ah, casa noastră-avea o inimă şi ea.

Ia pirostriile, cimbrul şi iile,
la Drapetsóna noi nu mai putem trăi,
ia tot ce poţi lua şi, hai, steluţa mea,
chiar şi săraci noi doi vom supravieţui.

Tasos Livaditis - Exil

Era ca şi cum s-ar fi stins
şi ultima lampă de pe pământ.
Vântul lua mereu pe sus corturile.
Ceaţa păşea, şchiopătând, peste pietre.
Peste întreg lagărul se lăsase seara.
Am fi vrut să mai privim,
dar se înnopta tot mai mult.
Lumea se tot mărea.
Am fi vrut să ascultăm,
dar vântul se înteţea,
înnăbuşind orice sunet.
Pasul întunericului era tot mai aproape.
Unde-i e un zâmbet care să ne adeverească
faptul că existăm?
Unde-i un glas care să ne împiedice
să pierim în beznă?
Am fi vrut să ne amintim,
dar aveam prea mulţi morţi de îngropat.
După aceea se termina corvoada
şi suna mereu de tăcere.