Lingoare-n întuneric.
Apoi revărsare de-azur inefabil
Dinspre-ndepărtate piscuri.
Leoaică a Domnului,
Cum ajungem aceeaşi fiinţă,
Încheietură de călcîie şi genunchi ! – Urmă
Trecătoare de cicatrice, soră
Cu arcuirea cafenie
A cefei pe care n-o pot zări,
Ochi întunecat
Ouă de peşte ca o scurgere neagră
Cârlige –
O-mbucătură de sânge negru şi dulce,
Umbre.
Şi altceva
Care mă remorchează-n eter –
Coapse, păr;
Scântei la călcâie şi tălpi.
