Jack Kerouac – haiku-uri

în dulapul meu de medicamente
musca iernii
a murit de bătrânețe

jaluzelele mele japoneze
sunt trase
citesc despre Etiopia

jaluzelele mele cristice
sunt trase
citesc despre Virgina

ascultând păsările cum cântă
pe voci diferite îmi pierd
perspectiva despre istorie

am mers în pădure
să meditez
a fost prea frig

sunt așa de furios
c-aș mușca
din vârful munților

urăsc extazul
acelui trandafir
acelui păros trandafir

păpușile galbene se înclină –
săraca femeie
e moartă

lună plină –
pin –
casă veche

lună plină în copaci
– peste drum
închisoarea

pentru un moment
luna
a purtat ochelari de scafandru

bând vin
– regina greciei
pe un timbru poștal

știi de ce mă cheamă Jack?
de ce?
uite de ce

biroul plin
de scrisori –
mintea mea e liniștită

viscol în suburbii
– poștașul
și poetul plimbându-se

după cutremur,
un copil plângând
în acea tăcere

o mașină vine dar
pisica știe
că nu e un șarpe

o pasăre ciugulind coceni
pe o coastă ierboasă de deal
proaspăt cosită

un mare gras fulg
de zăpadă
căzând singur singurel

un taur negru
și o pasăre albă
stând împreună pe țărm

un balon prins
în copac – apus
în grădina zoo din Parcul Central

ah păsările
la apus,
mama și tatăl meu

vocea criticilor
în holul teatrului –
o molie pe covor

„vântul e de-acord cu mine
nu soarele” –
sfoara de haine

luna
e o
lămâie oarbă

acele păsări stând
afară pe gard –
toate vor muri

cai de catifea
la licitația din vale –
femeie cântă

ei iată-mă
e 2 p.m. –
ce zi e?

copacul arată
ca un câine
lătrând la Paradis

rozalii
pe cartea sfântă
– genunchii îmi sunt reci

în gheața dimineții
pisicile
pășesc cu grijă

nicio telegramă azi
– doar mai multe frunze
căzute

castelul gandharvelor*
e plin de cupluri tinere
îmbătrânind

flori galbene de dimineță
– gândindu-se la
bețivii mexicului

scena națională
– soarele amiezii târzii
în acei copaci

amurg – băiat
lovind păpădiile
cu un băț

ț-ai adus omagiul
lunii,
iar ea s-a scufundat

apă într-o gaură
– iată
cerurile ude

aș vrea să fiu un cocoș
să-mi las sperma
pe trotuar strălucind!

lună de august – oh
am un buboi
pe o coapsă

beat ca un huhurez
trimit scrisori
prin furtună

toată ziulica purtând
o pălărie care nu era
pe capul meu

fete frumoase și tinere alergând
sus pe treptele bibliotecii
în fustele lor scurte

traversând stadionul de fotbal,
venind de la muncă,
singuraticul om de afaceri

inutil! inutil!
– ploaia grea
ajunge în mare

după duș,
printre trandafirii umeziți
pasărea aruncându-se în apă

micul vierme
se coboară de pe acoperiș
pe un fir confecționat de el

pocnește din deget
oprește lumea!
– plouă și mai tare

căderea nopții – prea întuneric
să citesc pagina,
prea frig

urmărindu-se,
pisicile mele se opresc
când tună

seară de primăvară –
cele două
surori de optsprezece ani

poștașul a întârziat
– geamul closetului
sclipește

stadion de baseball gol
– un prihor
țopăie de-a lungul băncii

noapte de primăvară –
o frunză căzând
de pe hornul meu

o mierlă – nu!
o mierlă albastră –creanga părului
încă se clatină

canapeaua mea deranjată
– vocea femeii
din camera de alături

tălpile pantofilor mei
sunt curate
de la colindatul prin ploaie

albină, de ce te
holbezi la mine?
nu sunt o floare!

hambarul, înnotând
în o mare
de frunze suflate de vânt

licurici dormind
pe această floare,
lumina ta-i aprinsă!

* gadharva e numele unor ființe distincte din hinduism și budism; de asemenea, este și termenul folosit pentru muzicienii pricepuți din muzica indiană clasică

Traducător Iulian Leonard