“Dacă
vorbele n-au nici un înţeles, tăcerea e preţioasă”-
proverb arab
“De aur e tăcerea şi de argint Cuvântul.”
Care profan rostit-a astfel de blasfemie?
Ce asiat zănatic, orb şi mut, sfidând la fel destinul orb şi
mut
care nebun, străin de lume, duşman
virtuţii, a numit sufletul o himeră, cuvântul de argint?
Singurul dar al nostru atotcuprinzător,
tristeţi şi-avânt, iubire, bucurie,
singurul fapt uman în tot ce-avem sălbatic!
Tu care îl numeşti de-argint nu ai credinţa
în viitorul dezlegând tăcerea, în tot ce-ar însemna
cuvânt de taină
Neînţelept eşti, mersul nainte nu te-ncântă-
cu ce nu ştii-tăcerea de aur-te hrăneşti.
Eşti bolnav-căci tăcerea-i neştiutoarea-i boală,
iar Cuvântul cel cald şi-atrăgător-sănătate,
Tăcerea –i umbră, noapte; Cuvântul-plină zi.
Cuvântul adevăr e, viaţă-nemurire.
Să cuvântăm întruna, tăcerea nu-i a noastră
de vreme ce ni-e chipul după al Vorbei chip.
Să cuvântăm întruna, căci gândul sfânt din noi e
vorbirea cea de abur a sufletului mut.
15 ianuarie 1892
Trad. Elena Lazăr
