Pablo Picasso - 1 martie 1940
Masa
cearșaful se ridică din pat și îndată roțile sale râzând
în hohote sfâșâie pielea buchetului înfipt adânc în
cântecul ce-și târșâie saboții pe sub picioarele mesei
legate de cristalul vasului cu lanțuri și vocea pe care
o repetă oglinda despuiată prin grija albastrului
întins până la urlet peste gura știrbă a ferestrei îi adresează
un salut foarte ceremonios și foarte
straniu felul I de mâncare se aduc lacrimile ca o grămadă de nisip
și sunt servite între dinții de bărbat și de femei aleși dintre cei mai frumoși
traducerea Irina Mavrodin
Etichete:
- POEZIE,
Pablo PICASSO
Pablo Picasso - 5 ianuarie 1940
un chip frumos chiar cel al femeii iubite nu-i decât
un puzzle simptomul prefigurării grămezii de fire
încâlcite ale unui sistem ce urmează a fi stabilit cu orice preț
pe planuri în perspectivă trase de păr de parfumul atât de prețios al grămezii de căcat
pe care culorile proiectoarelor îl fac să înflorească în vas
închis la temperatura rozului ce trebuie desenat cu
cenușa înghețată a unghiilor și a curbelor sale în fața hazardului
neizbutind să vestejească tăiate din rădăcini și purtând în anotimp fructul la maturitatea sa decât la geam
nu-i dă lovitura mortală în
încăierarea greu de recunoscut îndărătul perdelei de
culoarea somonului a labelor de pasăre ibis
rațiunea nebună și fără veșminte
traducerea Irina Mavrodin
Etichete:
- POEZIE,
Pablo PICASSO
Pablo Picasso - 24 martie 1926
oală
fierăstrău
a mea lady
vesel
râde nisipul
traducerea Irina Mavrodin
Etichete:
- POEZIE,
Pablo PICASSO
Pablo Picasso - 22 martie 1926
fărâmă de pâine pusă atât de drăgălaș cu degetele ei
pe marginea cerului atât de albastru suspinând precum scoica
înlănțuită cântăreț din fluier bătând
din aripi la fiecare picătură înflorește primăvara agățându-i rochia fereastra care se umflă și umple
camera și o răpește fluturându-i în vânt părul lung
traducerea Irina Mavrodin
Etichete:
- POEZIE,
Pablo PICASSO
Abonați-vă la:
Postări (Atom)