Între stele, ce departe; şi totuşi, cu cât mai departe,
ceea ce înveţi în lumea aceasta.
Unul, bunăoară, un copil...şi un altul, un al doilea,
o, cât de necuprins de departe.
Destinul, el ne măsoară poate cu măsura de-o şchioapă a existenţei
care ne apare străină.
Gândeşte-te, o şchioapă numai de la fată la bărbat
când se fereşte şi i se pare.
Totul este departe şi nicăieri nu se închide cercul.
Uite, în strachina, pe masa pregătită cu voie bună,
ciudata faţă a peştelui.
Peştii sunt muţi...se credea odată. Cine ştie?
Dar nu este la urmă un loc unde să se vorbească
fără ca ei să fie acolo, limba peştilor?
Din vol. Rainer Maria Rilke în versiunea inedită a lui Dinu Pillat
Exerciţii de supravieţuire, Editura Litera, 1993
