Knut Hamsun - Cântecul trandafirilor roşii

 

 

Nu-mi spune nu, îngenunchez smerit.

Cu-aceste flori de sânge. Ia-le;

Prin tine, de demult, mi-au răsărit,

Flori roşii-n cale.

 

Privirea ţi-o coboară-asupra lor

De amintire împăienjenită.

Tot ce-ai văzut, iubirea mea întreagă

În trandafiri palpită.

 

Şi lacrimile tale de rouă mi-au părut;

Surâsul – zi senină.

Tu lumea într-un tainic tărâm ai prefăcut

Şi sufletu-n grădină.

 

Văzduhul pur, înmiresmat de flori;

În aer, aurii fiori.

Iubito, iată-mi darul: trandafirii

De-a pururi grăitori.

 

Trad. Veronica Porumbacu

 

Fernando Pessoa - Emigranţii

 

 

Singuri prin marile oraşe neprietenoase,
Fără să vorbiţi nici limba ce se vorbeşte, nici pe cea care se gândeşte,
Mutilaţi în relaţiile cu ceilalţi,
Cei care mai târziu îşi vor povesti în patrie triumful şederii lor.
Bieţi mizerabili porniţi să cucerească
Londra şi Parisul!
Se întorc acasă şi fără mai bune maniere şi fără mai prietenoase chipuri
După ce abia dacă au visat de aproape ceea ce au văzut -
Permanent străini.
Dar eu nu râd de ei. Am procedat eu altcumva cu idealul meu?

Şi cum rămâne cu proiectul meu făcut odată la un hotel, ce planifica legenda?
E unul din punctele negre ale biografiei mele pe care nu am avut-o.

(Din vol. Fernando Pessoa, Opera poetică, Humanitas fiction)

trad. Dinu Flămând