Franz Kafka - Satul învecinat
Bunicul obişnuia să spună:
“Viaţa este uimitor de scurtă”.
Îmi năvăleşte acum în memorie
şi de abia înţeleg, de exemplu,
cum un tânăr se poate hotărî
să călărească spre satul vecin
fără a se teme deloc
– neluând în seamă nenorocirile posibile –
că durata unei vieţi obişnuite
decurgând sub semnul norocului, nu ajunge
nici pe departe pentru o asemenea călătorie.
traducere Dan Dănilă
Posted by
gabi schuster
Labels:
- POEZIE,
Franz KAFKA