Prin surprindere constaţi că ai rămas singur
Numeri pe prietenii tăi şi pe cei morţi
Câţi s-au retras în casele lor
Alţi perduţi în învălmăşeala zilnică
Prinşi în menghină îşi înalţă mâinle şi simţi deja
Nevoia să te refugiezi din nou în poezie
Pe care ai renegat-o cu ani în urmă să te cutremure
Iarăşi emoţionantele cuvinte
În sângele tău înainte de a deveni joc
al combinărilor acum
când eşti
în afară şi dincolo de patimi acum când oraşele
Devin din ce în ce mai neumane
Fiare sălbatice umblă pe drumuri vântul
Alergi corupt fugărit spre casă
Acolo-nchizi uşi, ferestre, îţi închizi
Urechile şi gura, porţi blană de oaie
Şi te-mbraci noaptea-ntreagă în jocul memoriei.
Trad. Andreas Rados
