Pablo Picasso - 1 martie 1940

Masa
cearșaful se ridică din pat și îndată roțile sale râzând
în hohote sfâșâie pielea buchetului înfipt adânc în
cântecul ce-și târșâie saboții pe sub picioarele mesei
legate de cristalul vasului cu lanțuri și vocea pe care
o repetă oglinda despuiată prin grija albastrului
întins până la urlet peste gura știrbă a ferestrei îi adresează
un salut foarte ceremonios și foarte
straniu felul I de mâncare se aduc lacrimile ca o grămadă de nisip
și sunt servite între dinții de bărbat și de femei aleși dintre cei mai frumoși

traducerea Irina Mavrodin

Pablo Picasso - 5 ianuarie 1940

un chip frumos chiar cel al femeii iubite nu-i decât
un puzzle simptomul prefigurării grămezii de fire
încâlcite ale unui sistem ce urmează a fi stabilit cu orice preț
pe planuri în perspectivă trase de păr de parfumul atât de prețios al grămezii de căcat
pe care culorile proiectoarelor îl fac să înflorească în vas
închis la temperatura rozului ce trebuie desenat cu
cenușa înghețată a unghiilor și a curbelor sale în fața hazardului
neizbutind să vestejească tăiate din rădăcini și purtând în anotimp fructul la maturitatea sa decât la geam
nu-i dă lovitura mortală în
încăierarea greu de recunoscut îndărătul perdelei de
culoarea somonului a labelor de pasăre ibis
rațiunea nebună și fără veșminte

traducerea Irina Mavrodin

Pablo Picasso - 24 martie 1926

oală
fierăstrău
a mea lady
vesel
râde nisipul

traducerea Irina Mavrodin  

 

Pablo Picasso - 22 martie 1926

fărâmă de pâine pusă atât de drăgălaș cu degetele ei
pe marginea cerului atât de albastru suspinând precum scoica
înlănțuită cântăreț din fluier bătând
din aripi la fiecare picătură înflorește primăvara agățându-i rochia fereastra care se umflă și umple
camera și o răpește fluturându-i în vânt părul lung

traducerea Irina Mavrodin

Johann Wolfgang Goethe - Der Erlkönig

Dar cine goneşte prin noapte şi vânt?
Un tată călare cu fiul plăpând.
În braţe îşi ţine copilul cuprins
Şi braţul se strânge mai cald, într-adins

- Obrazul, copile, de ce ţi-l fereşti?
- O, tată, pe-al ielelor rege-l zăreşti?
Tu nu-i vezi cununa şi coada de vrac?
- Sunt neguri copile, ce-n vânt se desfac

"O, dragă băiete, cu mine nu vii?...
În jocuri voioase juca-vom zglobii!
Flori multe, pestriţe, se-nşiră pe plaur,
Iar maică-mea are veşminte de aur!"

- O, tată, o, tată, chiar el mi-a şoptit,
Al ielelor rege mi-a făgăduit...
- Te-alină, copile, ascultă-mi cuvântul,
Prin frunze uscate doar freamătă vântul!

"Vrei, dragă băiete, cu mine să vii?
Fecioarele mele cu drag te-or sluji,
Fecioarele mele în noapte-or cânta,
În dansuri şi jocuri te vor legăna!"

- O, tată, în preajmă-ţi să vezi tu nu ştii?
Sunt iele, crăiese, pe plaiuri pustii.
- Iubite copile, privesc în zadar,
Sunt surele sălcii, cu frunzetul rar...

"Îmi placi, chipul tău mă aţâţă... Ehei!
Te-oi lua dar cu sila, chiar dacă nu vrei!"
- O, tată, acuma mă strânge-nzecit,
Al ielelor rege nespus m-a rănit!

Părintele-n tremuri se-ntrece gonind,
Mai strâns prinde-n braţe copilul gemând

Ajunge acasă de trudă învins,
În braţele sale copilul s-a stins

 trad. N. Argintescu-Amza

Jorge Luis Borges - Despărţire

Între iubita mea şi mine se vor ridica
trei sute de nopţi ca trei sute de ziduri,
iar marea va fi o taină între noi.

Nu vor mai fi decât amintiri.
O, înserări cu care m-a învrednicit durerea,
nopţi pline de speranţa de a te privi,
câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat
pe care-l prind cu privirea şi îl pierd ...
Definitivă ca marmura,
absenţa ta va întrista alte înserări.

Franz Kafka - Lasă viitorul să doarmă

Lasă viitorul să doarmă
Fiindcă dacă îl trezeşti prea devreme
Vei avea un prezent somnoros.

traducere Dan Dănilă

Franz Kafka - Timpul care ţi-e dat

 
Timpul care ţi-e dat este atât de scurt, încât
dacă pierzi o secundă ţi-ai perdut deja toată viaţa,
fiindcă nu este mai lungă;
e doar atât de lungă cât timpul pe care îl pierzi.

traducere Dan Dănilă

Franz Kafka - Poate nici aceasta nu e de fapt iubire

Poate nici aceasta nu e de fapt iubire,
când spun că îmi eşti cea mai dragă;
iubirea este că îmi eşti cuţitul
cu care scormonesc în mine.

traducerea Dan Dănilă

Franz Kafka - Rece şi apăsător

Rece şi grea e ziua de azi.
Norii sunt stane de piatră.
Vântul e rouă biciuită.
Oamenii încremenesc.
Sub paşi sună metale
Din pietrele de mină
Iar ochii privesc
Spre lacuri albe, departe.
.
În vechiul orăşel se înalţă
Căsuţe luminate de Crăciun,
Gemurile lor colorate privesc
Spre pieţe mici, viscolite.
Prin scuarul luminat de lună
Trece un om neauzit prin zăpadă,
Umbra lui mare e purtată
De vânt spre înalt, peste case.
.
Trec oameni pe poduri întunecate
Pe lângă sfinţi
Cu palide luminiţe.
.
Norii trec pe cerul cenuşiu
Pe lângă biserici
Cu turnuri amurgind.
Cineva, sprijinit de balustrada zidită
Priveşte în apa înserării
Cu mâinile pe pietre străvechi.

traducerea Dan Dănilă