Emily Dickinson - Era prea tîrziu pentru Om

Era prea tîrziu pentru Om
Dar prea devreme pentru Cel ce a Creat -
Creaţia - neputincioasă să ajute -
Doar Ruga de Partea Noastră s-a dat

Fermecător este Cerul
Cînd Pămîntul - îţi scapă mereu -
Şi cît de primitor este Chipul
Bătrînului nostru Vecin - Dumnezeu


(traducerea Ileana Mihai-Ştefănescu)


It was too late for Man -
But early, yet, for God -
Creation - impotent to help -
But Prayer - remaind - Our Side

How excellent the Heaven -
When Earth - cannot be had -
How hospitable - then the face
Of our Old Neighbor - God -
 

Emily Dickinson - Eu am murit pentru frumuseţe

Eu am murit pentru frumuseţe.
Dar abia am fost în lut aşezată,
Că un altul – mort pentru Adevăr – fu întins
Într-o groapă alăturată.
Încet m-a întrebat: “Pentru ce ai murit?”
“Pentru Frumuseţe”, I-am zis eu.
“Iar eu – pentru Adevăr. E tot una.
Suntem fraţi”, mi-a răspuns vecinul meu.
Şi-aşa, ca mirii care se-ntâlnesc noaptea,
Am vorbit de la o groapă la alta,
Până ce muşchiul ne-atinse buzele
Şi-a năpădit numele noastre.

Emily Dickinson - Eu n-am pierdut decît de două ori

Eu n-am pierdut decît de două ori,
Şi ce-am pierdut e în pămînt.
De două ori eu am cerşit
La uşa Domnului preasfînt!

Îngerii - au descins de două ori
Şi m-au despăgubit -
Tîlhar! Bancher - Tată Ceresc!
Săracă încă o dată sunt!

(traducerea Ileana Mihai-Ştefănescu)
 


I never lost as much but twice,
And that was in the sod.
Twice have I stood a beggar
Before the door of God!

Angels - twice descending
Reimbursed my store -
Burglar! Banker - Father!
I am poor once more!

Emily Dickinson - Eu neştiind când or să vină zorii

Eu, neştiind când or să vină zorii,
Deschid toate uşile, prevăzătoare!
Ei vor avea - ori pene, ca o pasăre,
Ori valuri, ca un ţărm de mare...

Emily Dickinson - Eu numeni nu sunt ! Tu cine eşti?

Eu Nimeni sunt! Tu cine eşti? Se ştie?
Ori poate Nimeni eşti asemeni Mie?
Suntem deci o pereche? Taci, nu spune!
Pe dată ar afla o întreagă lume -

Ce jalnic este - Cineva - să fii!
Ce public - ca un Brotac - în zarvă multă
Orăcăindu-şi numele - pe cînd
În admirare - o Mlaştină îl ascultă!


(traducerea Ileana Mihai-Ştefănescu)

Emily Dickinson - In ochii mei - atât de jos a căzut

În ochii mei - atât de jos a căzut,
Că-am auzit cum a dat de Pământ
Şi s-a spart în ţăndări de pietre
În fundul propriului Gând.

Soarta haină, o mustram mai puţin
Pe mine mă dojeneam mai tare,
Că-am ţinut pe poliţi de-Argint
Un Blid Poleit - Oarecare. 

Emily Dickinson - Eu nu pot trăi cu tine

Eu nu pot trăi cu tine -
Să trăiesc - aşa mi-ar fi drag -
Şi Viaţa-i în cealaltă parte -
Dincolo de Prag -

Groparul păstrează Cheia spre ea -
Ridicând într-o Palmă
Viaţa noastră - de Porţelan -
Întocmai ca pe o Cană -

Stăpâna o dispreţuieşte -
Demodată e - ori cu crăpături -
Vrea una din Sevres, mai nouă -
Cele vechi au fisuri -

N-aş putea cu tine să mor -
Căci unul din are a aştepta
Să-nchidă celuilalt Ochii -
Tu mie - nu ai putea -

Şi eu - aş putea să privesc
Cum te-a-nţepenit Gerul nopţii -
Fără-a cere - la Ger - Dreptul meu -
Acelaşi Privilegiu al Morţii?

Nici nu aş putea să-nviez - cu Tine-
Căci Tu - cu propria Faţă -
Ai face-o mai pală pe-a Mântuitorului -
Acea Nouă Graţie -

Arde - străină şi rece -
În ochiul meu bolnav de Dor -
Doar că Tu îmi erai - decât El -
Mai apropiat uneori -

Ar vrea să Ne judece - Cum?
Căci Tu - Ceru-l slujeai -
Sau credeai că o faci -
În timp ce eu nu puteam -

Pentru că tu-mi săturai privirea - şi Ochiul
Nu mai avea cum să vadă
Acea sordidă perfecţie
Paradisiacă -

Iar de te-ai pierde - m-aş pierde şi eu -
Chiar dacă mai tare - mai pur -
Numele meu ar suna
Lăudat de Azur -

De-ai fi tu izbăvit
Şi damnată-aş fi eu -
Unde nu te-aş afla -
Ar fi Iadul meu -

Să ne-ntâlnim despărţiţi ne e dat -
Tu - deoparte - Eu - de alta -
Între noi - o Uşă crăpată -
Ruga - şi Marea -
Şi-acea Hrană Albă -
Care e disperarea -

Prea puţin era să mor pentru tine,
Şi cei din urmă Greci o făceau.
Să trăieşti, Iubite, costă mai mult -
Eu şi asta ţi-o dau -

Să mori, e un fleac: ai fost şi te-ai dus,
Să trăieşti, presupune şi
Să mori repetat - şi fără măcar
Răgazul să-l ai de-a muri. 

Emily Dickinson - Exaltarea este drumul

Exaltarea este drumul
Sufletului ce ar pluti
Dincolo de Case, ţărmuri,
Spre afunde veşnicii -

Pot pricepe marinarii
Pe munteni cum îi atrag
Ameţirile divine
După întîia leghe în larg?


(traducerea Ileana Mihai-Ştefănescu)


Exultation is the going
Of an inland soul to sea,
Past the Houses - past the headlands -
Into deep Eternity -

Bred as we, among the mountains,
Can the sailor understand
The divine intoxication
Of the first leagui out from land?

Emily Dickinson - Există oare "Dimineaţa" cu adevărat?

Există oare "Dimineaţa" cu adevărat?
Să fie un loc anume ce se cheamă "Zori"?
Şi aş putea să îl zăresc din munţi
Înaltă dac-aş fi asemeni lor?

Să aibă tălpi ca nuferii - se poate?
Ori Pene precum Pasărea or fi avînd?
Să fi apărut din ţări îndepărtate
De care n-am mai auzit nicicînd?

O, Înţelepţi, voi Învăţaţi, voi care
Şi lumea stăpîniţi, şi cer şi nori
Spuneţi-i bietei Călătoare
Unde-i ţinutul ce se cheamă "Zori"!


(traducerea Ileana Mihai-Ştefănescu)

Emily Dickinson - Întâi râvneşti plăceri

Întâi râvneşti plăceri,
Apoi trai lin; şi-apoi
Acele leacuri mici
Care răpun durerea;
Şi-apoi, să poţi dormi;
Ş-apoi (de va dori Aşa Inchizitorul)
Să poţi muri cum vrei.

Traducere de Tudor Dorin