Emily Dickinson - Eu nu pot trăi cu tine

Eu nu pot trăi cu tine -
Să trăiesc - aşa mi-ar fi drag -
Şi Viaţa-i în cealaltă parte -
Dincolo de Prag -

Groparul păstrează Cheia spre ea -
Ridicând într-o Palmă
Viaţa noastră - de Porţelan -
Întocmai ca pe o Cană -

Stăpâna o dispreţuieşte -
Demodată e - ori cu crăpături -
Vrea una din Sevres, mai nouă -
Cele vechi au fisuri -

N-aş putea cu tine să mor -
Căci unul din are a aştepta
Să-nchidă celuilalt Ochii -
Tu mie - nu ai putea -

Şi eu - aş putea să privesc
Cum te-a-nţepenit Gerul nopţii -
Fără-a cere - la Ger - Dreptul meu -
Acelaşi Privilegiu al Morţii?

Nici nu aş putea să-nviez - cu Tine-
Căci Tu - cu propria Faţă -
Ai face-o mai pală pe-a Mântuitorului -
Acea Nouă Graţie -

Arde - străină şi rece -
În ochiul meu bolnav de Dor -
Doar că Tu îmi erai - decât El -
Mai apropiat uneori -

Ar vrea să Ne judece - Cum?
Căci Tu - Ceru-l slujeai -
Sau credeai că o faci -
În timp ce eu nu puteam -

Pentru că tu-mi săturai privirea - şi Ochiul
Nu mai avea cum să vadă
Acea sordidă perfecţie
Paradisiacă -

Iar de te-ai pierde - m-aş pierde şi eu -
Chiar dacă mai tare - mai pur -
Numele meu ar suna
Lăudat de Azur -

De-ai fi tu izbăvit
Şi damnată-aş fi eu -
Unde nu te-aş afla -
Ar fi Iadul meu -

Să ne-ntâlnim despărţiţi ne e dat -
Tu - deoparte - Eu - de alta -
Între noi - o Uşă crăpată -
Ruga - şi Marea -
Şi-acea Hrană Albă -
Care e disperarea -

Prea puţin era să mor pentru tine,
Şi cei din urmă Greci o făceau.
Să trăieşti, Iubite, costă mai mult -
Eu şi asta ţi-o dau -

Să mori, e un fleac: ai fost şi te-ai dus,
Să trăieşti, presupune şi
Să mori repetat - şi fără măcar
Răgazul să-l ai de-a muri.