Doamne: e timpul. Vara a fost foarte lungă.
Aşterne-ţi umbra peste ornice solare
şi vînturile mînă-le pe cîmp şi luncă.
Anunţă ultimelor fructe pîrg deplin;
şi încă două zile sudice le lasă;
îndeamnă-le apoi spre împlinire, ca să
goneşti dulceaţa cea din urmă-n aspru vin.
Cel care n-are casă-acum, nu-şi va zidi.
Cel singur, singur multă vreme o să fie,
va sta de veghe, va citi, scrisori va scrie
şi pe alei în sus şi-n jos va rătăci,
neliniştit, cînd frunza zboară-n vijelie.
Aşterne-ţi umbra peste ornice solare
şi vînturile mînă-le pe cîmp şi luncă.
Anunţă ultimelor fructe pîrg deplin;
şi încă două zile sudice le lasă;
îndeamnă-le apoi spre împlinire, ca să
goneşti dulceaţa cea din urmă-n aspru vin.
Cel care n-are casă-acum, nu-şi va zidi.
Cel singur, singur multă vreme o să fie,
va sta de veghe, va citi, scrisori va scrie
şi pe alei în sus şi-n jos va rătăci,
neliniştit, cînd frunza zboară-n vijelie.
Traducere Ştefan Augustin Doinaş
