Dacă vreodată-n ţara vieţii,
în zgomotul bâlciului şi-al pieţii
copilăria-mi pală ce-nflorea,
îngerul meu grav l-aş uita –
bunătatea-i şi veşmântul frumos,
mâinile ce se rugau, mâna ce binecuvânta –
în cele mai tainice visuri însă,
voi păstra veşnic aripa strânsă,
ce ca un alb chiparos
la spate îi stă...
în zgomotul bâlciului şi-al pieţii
copilăria-mi pală ce-nflorea,
îngerul meu grav l-aş uita –
bunătatea-i şi veşmântul frumos,
mâinile ce se rugau, mâna ce binecuvânta –
în cele mai tainice visuri însă,
voi păstra veşnic aripa strânsă,
ce ca un alb chiparos
la spate îi stă...