Mă simt acasă între zi şi vis,
unde copiii-ncinşi de goană dormitează,
unde bătrânii-n jurul cinei se aşează
şi locu-i luminat de focu-aprins.
Mă simt acasă între zi şi vis,
unde-ale serii clopote-au sunat,
şi fete, prinse-n zvonul depărtat,
pierdut se-apleacă pe-al fântânii ghizd.
Şi într-un tei iubirea mi-am închis;
şi verile ce tac într-însul, toate, se mişcă
în crengi nenumărate,
şi iar veghează între zi şi vis.
Din Poezii de Tinereţe
În româneşte de Maria Banuş
unde copiii-ncinşi de goană dormitează,
unde bătrânii-n jurul cinei se aşează
şi locu-i luminat de focu-aprins.
Mă simt acasă între zi şi vis,
unde-ale serii clopote-au sunat,
şi fete, prinse-n zvonul depărtat,
pierdut se-apleacă pe-al fântânii ghizd.
Şi într-un tei iubirea mi-am închis;
şi verile ce tac într-însul, toate, se mişcă
în crengi nenumărate,
şi iar veghează între zi şi vis.
Din Poezii de Tinereţe
În româneşte de Maria Banuş
