Amurg – tezaur – în odaie-nchis,
în care sta copilul cufundat.
Şi mama cînd uşor intra, ca-n vis
în scrin o sticlă tremura ciudat.
Simţea cum de odaie-a fost trădată
şi-şi săruta copilul: Eşti aici?...
Apoi priveau speriaţi înspre clavir,
căci ea cînta un lied cîteodată
care-n copil adînc se oglindea.
Sta amuţit. Ochi mari îşi rătăcea
pe mîna ei ce, plină de inele,
precum ar fi trecut omături grele
pe clapele albe trecea.
în care sta copilul cufundat.
Şi mama cînd uşor intra, ca-n vis
în scrin o sticlă tremura ciudat.
Simţea cum de odaie-a fost trădată
şi-şi săruta copilul: Eşti aici?...
Apoi priveau speriaţi înspre clavir,
căci ea cînta un lied cîteodată
care-n copil adînc se oglindea.
Sta amuţit. Ochi mari îşi rătăcea
pe mîna ei ce, plină de inele,
precum ar fi trecut omături grele
pe clapele albe trecea.
