William Blake - Proverbele Iadului
I
În vremea sădirii învaţă!
În vremea secerişului arată şi altora,
iarna bucură-te.
Condu-ţi acum straja şi plugul peste oasele morţilor.
Drumul excesului duce către palatul înţelepciunii.
Prudenţa este o menajeră bătrână, bogată, şi urâtă, curtată de incapacitate.
Cel care doreşte dar nu acţionează,împrăştie ciumă.
Viermele tăiat iartă plugul.
Scufundaţi-l în râul, iubitor de apă
Nebunul nu vede acelaşi copac ca şi înţeleptul.
Cel, al cărui chip nu oferă niciodată lumina, nu va deveni niciodată o stea..
Veşnicia este îndrăgostită de producerea de noi vremuri
Albina ocupată nu mai are timp pentru durere.
Orele nebuniei sunt cronometrate de ceas, dar înţelepciunea;:
niciun ceas nu o va putea măsura.
Toată hrana este prinsă fără de plase sau capcane.
Aduceţi aici greutatea numărului şi măsuraţi-l într-un an de foamete.
Nici o pasăre nu zboară prea sus, în cazul în care zboară cu propriile-i aripi.
Un corp mort nu răzbună rănile.
Cel mai sublim gest pe care îl poţi face este acela de a-ţi stabili un altul, înaintea ta.
În cazul în care prostul ar persista în nebunia lui el ar deveni înţelept.
Nebunia este masca ticăloşiei.
Ruşinea este masca mândriei.
Închisorile sunt construite din pietre ale legii, bordelurile din cărămizile religiei.
Mândria păunului este slava lui Dumnezeu.
Voluptatea caprei este recompensă de la Dumnezeu.
Mânia leului este înţelepciunea lui Dumnezeu.
Goliciunea femeii este lucrarea lui Dumnezeu.
Excesul tristeţii râde .
Excesul bucuriei va plânge.
Răgetele leilor, urlete lupilor, furia mării învolburate şi sabia distrugătoare, sunt secţiuni de eternitate prea mari pentru ochii omului.
Vulpea condamnă capcana, nu pe sine însuşi.
Bucuriile se impregnează.
Durerile sunt odrăslite.
Lăsaţi bărbatul să poarte decăderea leului, iar femeia lâna oii,
Pasărea cuibul, păianjenul pânza, omul prietenia.
Prostul zâmbitor egoist şi prostul ursuz încruntat cugetat-au înţelept; aceştia ar putea fi o tijă.
Ceea ce este acum dovedit pe vremuri era doar imaginat.
Şobolanul, şoarecele, vulpea, iepurele; iată rădăcinile: Leul, tigrul, calul, şi elefantul, iată fructele.
Recipientele rezidă;
Fântânile se revarsă.
Un singur gând completează infinitul. Întotdeauna să fii gata pentru a-ţi vorbi mintea, iar omul de rând te va evita.
Fiecare lucru posibil pentru a fi dat crezării ar putea fi o imagine a adevărului.
Vulturul nu a pierdut niciodată atât de mult timp, ca atunci când a aflat despre corb.
traducere Emanuel Pătrăşcioiu
Posted by
gabi schuster
Labels:
- POEZIE,
William BLAKE