Cesar Vallejo - Masa
La sfîrşitul luptei,
murind comandantul, veni spre el un om
şi-i zise: „Nu muri, mi-eşti atît de drag!”
Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.
Se apropiară doi şi-l rugară din nou:
„Să nu ne laşi! Voinice! Întoarce-te la viaţă!”
Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.
Douăzeci, o sută, o mie, cinci sute de mii alergară
strigînd: „Atîta iubire, şi să nu poţi nimic în contra morţii!:
Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.
Atunci toţi oamenii pămîntului
îl înconjurară; îi văzu cadavrul trist, adînc mişcat;
se ridică de jos încet,
îmbrăţişă pe primul om; şi începu să meargă…
10 septembrie 1937
traducere Al. Husar
Posted by
gabi schuster
Labels:
- POEZIE,
Cesar VALLEJO