Li TAI-PE - Cu vinu-n faţă

Prietene, ridică pocalu-aşa ca mine!
Simţi vânt de primăvară surâzător cum vine?
Şi piersicii şi prunii prieteni vechi spre noi
Închină cupa florii şi o deschid apoi.
În arbori verzi sunt grauri. Aud cântare trează.
Pe aur de pocale şi luna scânteiază.
Eram mai ieri ce tineri cu-obraz copilăresc
Şi astăzi fire albe pe tâmple se ivesc.
Mărăciniş sufocă vechiul palat regesc,
Iar cerbii pe terasa Kusu senin păşesc.
Odinioară-aicea doar prinţi şi împăraţi –
Acum domneşte colbul, păianjeni aninaţi.
De ce licoarea asta să nu cutezi s-o bei?
Vezi doar, cu toţii pierit-au. Nu-i unul dintre ei.


(LI TAI-PE 701-762)