Cesare Vallejo - Heralzii negri

Sînt lovituri în viaţă, prea grele… Eu nu ştiu!
Lovituri ca din ura lui Dumnezeu, de-ai crede
că-n faţa lor tot jarul suferinţei
ţi s-ar aruncă-n suflet… Eu nu ştiu!

Puţine sînt, dar sînt… Sapă şanţuri obscure
pe faţa cea mai dură şi cel mai călit spate.
Par mînjii barbari ai năvălirii hune,
sau heralzii negri ce moartea ni-i trimite.

Sînt adînci prăbuşiri a Christilor din suflet,
ale unor credinţe ce blestemate mor.
Sînt răni sîngerînde ca troznetele pîinii
care uitată arde-ntr-o gură de cuptor.

Şi omul… Bietul… bietul! Întoarce ochii parcă
o palmă peste umeri i-ar fi fost izbită,
întoarce smintiţi ochii, şi-ntreaga sa viaţă
i-apare ca o baltă de culpe, într-o clipită.

Sînt lovituri în viaţă, prea grele… Eu nu ştiu!


Traducere de Al. Husar