Biografie - Cesar Abraham Vallejo

"Cel mai mare poet universal după Dante", cum l-a numit Thomas Merton, Cesar Vallejo, s-a născut în 1892 într-un sat din Peru într-o familie metisă foarte numeroasă (a fost mezinul a 10 surori şi fraţi). A publicat prima sa carte, "Los heraldos negros", (Heralzii negrii) în 1918. Cea mai mare parte a poemelor celui de-al doilea volum, "Trilce" le-a scris în 1921, în închisoare. Vallejo şi-a părăsit ţara în 1922. După asta, nu se va mai întoarce niciodată în Peru şi nu va mai publica nici un volum. O perioadă de timp a trăit la Paris după care a fost expulzat din motive politice în Spania, unde l-a cunoscut pe Pablo Neruda. Ultimii trei ani din viaţă i-a petrecut din nou la Paris, sărac şi bolnav. A murit în 1938. (Paul Doru Mugur)


Cesar Abraham Vallejo s-a născut la 16 martie în 1892 în Santiago de Chuco, un orăşel izolat din Nordul Peru-ului.
Bunicile erau indience chimu, iar bunicii, printr-o stranie coincidenţă, erau amândoi preoţi catolici. A fost mezinul unei familii cu 11 copii şi a crescut într-un mediu extrem de religios.

În 1910, Vallejo intra la Şcoala de filosofie şi litere de la Universitatea din Trujillo, dar trebuie să o abandoneze din lipsa banilor.
Între 1908 şi 1913 a întrerupt studiile de mai multe ori, lucrând totodată ca profesor sau ca funcţionar într-o plantaţie de zahăr. Cu această ocazie va cunoaşte viaţa infernală şi munca din zori şi până la asfinţit a peonilor pentru câţiva centavos şi un pumn de orez.
Acest episod îi va inspira atât poezia cât şi orientarea politică. Vallejo se întoarce la Universitatea din Trujillor, la studii de literatură şi drept, citind cu nesaţ cărţi despre determinism, mitologie şi evoluţie.
După ce primeşte masteratul în literatură (1915), el continuă studiile de drept până în 1917. Viaţa sa în Trujillo se complică din cauza unei relaţii sentimentale care îl aduce în pragul disperării şi de aceea se mută în Lima.
În Lima obişnuia să viziteze acele locuri din cartierul Chinatown unde se consuma opium, afişându-se în Cafeneaua boemei alături de figuri marcante ale literaturii acelei perioade. Primul său volum, "Los Heraldos negros/ Heralzii negri" este publicat în 1919 şi primit cu entuziasm. Vallejo îşi pierde postul în învăţământ deoarece refuză să se căsătorească cu femeia cu care era implicat într-o relaţie sentimentală.
În 1920 este implicat într-un scandal politic terminat cu incendierea magazinului general. În ciuda protestelor intelectualilor şi a editorilor de presă, el este încarcerat pentru 105 zile. Eliberat, el se întoarce la Lima unde continuă să predea.
În 1922 publică "Trilce", al II-lea volum de poezie. Temându-se că s-ar putea întoarce la închisoare, el pleacă la Paris. De-abia în 1925, Vallejo îşi găseşte o slujbă stabilă într-o agenţie de presă, recent înfiinţată, şi îşi continuă studiile de drept la Universitatea din Madrid. Primeşte bursă din partea guvernului spaniol, iar această resursă financiară împreună cu veniturile obţinute din articolele apărute în presă i-au permis poetului să se mute la Hotelul Richelieu în 1926 şi să ducă o viaţă mondenă, freceventând concerte, cafenele şi expoziţii.
Îi cunoaşte pe Antonin Artaud, Pablo Picasso şi Jean Cocteau, Lipchitz, Unamuno, Barrault, Tzara, Desnos, Maiakovski, Reinhardt, Meyerhold.
Creaţiile sincere, dar străbătute de tristeţe, pe care le-a scris în această perioadă formează o punte între volumul Trilce şi densa şi amara poezie pe care o va scrie în anii ‘30.

În 1928, începe să citească literatură marxistă. În septembrie 1928 el a făcut prima călătorie în Rusia ; de aici se întoarce şi fondează Partidul Socialist Peruan împreună cu alţi expatriaţi. În ianuarie 1929, Vallejo se mută împreună cu Georgette Philipart, pe care o cunoscuse după sosirea la Paris. Poetul continuă studiul asupra doctrinei marxiste intenţionând chiar să renunţe la poezie pentru a scrie o carte de teorie marxistă.
În decembrie 1930 poetul este arestat într-o gară pariziană şi este obligat să părăsească ţara în termen de trei zile. Va alege Spania. Aici se va înscrie în Partidul Comunist Spaniol şi va ţine cursuri explicând muncitorilor primele noţiuni de marxism.
În 1934, Vallejo se căsătoreşte cu Georgette, iar situaţia lor financiară cunoaşte cea mai grea perioadă. Loial cauzei antifasciste, Vallejo începe să construiască o "poezie populară", încorporând reportajul de război, dar versul devine totuşi mai ermetic decât înainte.
În 1938 pe fondul unei stări generale debile reapare paludismul, o veche boală de-a poetului, care îi va pune capăt vieţii chiar în Vinerea Mare ( 15 aprilie 1938).

Amada esta noche tu te has sacrificado
sobre los dos maderos de mi beso
y tu pena me ha dicho que Jesus ha llorado
y que hay un viernes santo mas dulce que ese beso

Iubito-n noaptea asta te-ai jertfit
pe-altarul buzelor mele
durerea-ţi mi-a vorbit de plânsul lui Iisus
şi că Vinerea Mare e mai presus de-acest sărut