Cesar Vallejo - Poem

Un om merge cu o bucată de pîine pe umăr
Să mai scriu, după asta, despre dublul meu?

Un altul se aşează, se scarpină, scoate un păduche de la subţioară,
îl pocneşte între unghii.
Cum să mai îndrăzneşti să vorbeşti despre psihanaliză?

Altul dă peste mine cu un băţ în mînă.
După asta să mai vorbesc cu doctorul despre Socrate?

Un infirm merge braţ la braţ cu un copil.
Să mai citesc, acum, André Breton?

Altul tremură de frig, tuşeşte, scuipă sînge.
Cum să mai fac vreo aluzie la eul meu profund?

Altul caută prin gunoaie resturi de mîncare, oase.
După asta să mai scriu despre infinit?

Un muncitor cade de pe o schelă, moare şi nu-şi mai mănîncă prînzul.
Să mai inventez rime şi metafore?

Un vînzător îşi înşeală clienţii la cîntar.
După asta să mai vorbesc despre a patra dimensiune?

Un bancher falsifică conturile.
Cu ce faţă să mai plîng la teatru?

Un cerşetor doarme cu un picior sub spate.
După asta, să nu vorbesc despre Picasso?

Unul merge la o înmormîntare suspinînd.
Cum să mai intru în Academie?

Altul îşi curăţă puşca în bucătărie.
Cum să mai îndrăzneşti să vorbeşti despre dincolo?

Altul trece numărînd pe degete. Cum să vorbesc despre non-eu fără să strig?


din volumul postum "Poeme umane" 1939
traducere de Paul Doru Mugur